Ajunul Crăciunului 2024, comuna Poiana, undeva la o aruncătură de băț și un oftat prelung de Constanța, dar mai aproape de Ovidiu, marele poet al exilurilor și, se pare, patronul spiritual al frustrărilor tehnologice locale. Afară, vijelia scutură ulucile, plouă mărunt, iar dacă închizi ochii și faci abstracție de apa care-ți intră în cizme, te simți ca în vremurile bune când iarna avea zăpadă și Teleenciclopedia avea audiență. Înăuntru, caloriferul duduie, iar gândul se duce firesc la o seară tihnită, cu un ceai cald, un film bun, și liniște sufletească.
Numai că Orange are alte planuri pentru tine. Că doar Crăciunul nu e moment de huzureală, ci de reflecție. „Ce-ar fi să citești o carte?”, par să ne îndemne subtil niște infrastructuri nervoase. Pe la orele după-amiezii, exact în clipa în care gospodinele scoteau sarmalele din cuptor, televizoarele din comuna Poiana au fost cuprinse de-o liniște mormântală, iar internetul a devenit mai volatil decât fulgii de nea din prognoza meteo.
Așa au trecut cinci zile, și din Crăciunul odihnitor promis am avut doar odihna forțată a serviciilor fixe de TV și internet. În casa noastră, sunetul colindelor a fost înlocuit de cel al apelurilor către suportul tehnic. Nu s-a întâmplat nimic. Adică ba da: ne-am dat seama că Telekom nu ne-a lăsat doar fibra optică, ci și metehnele. Niciun semn de tehnician, de scuze sau de soluții.
Gândește-te, zic eu, ce poet ar fi devenit Ovidiu dacă avea Orange și nu pe Augustus pe cap? „Iarna fibrele se rup”, ar fi scris, poate, un elegiac inspirat de furtuni și reclamanți.
E drept, spun cunoscătorii, și Digi are fibra pe aici – dar lor parcă le țin jucăriile legate mai bine de prize. Deci cum vine asta: plătim mai mult la Orange, dar avem același gust amar de „a fost odată Telekom”?
Nu-i nimic. Vine sfârșitul perioadei contractuale! Întreaga comună plănuiește un exod digital spre Digi: televiziune DVB-C, internet banda largă, și telefonie fixă... pe care nu și-o dorește nimeni. În schimb, telefonia mobilă la Digi e altă poveste. Deși hărțile lor sunt pline de bleu crud la capitolul „semnal bun”, în Poiana semnalul face pe modestul: „liniștit”, dar cu o singură liniuță timidă.
Așa că viitorul sună bine, dar cu condiții. „Dacă-i bal, bal să fie, dar să avem și internet”, am zis. Dacă nu, măcar să ne revenim la metode clasice: eugenii, povești la gura sobei și un „La Mulți Ani!” de la geam la vecini. Noroc bun!
